Timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim?

Timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim?

Cum alegi pătuțul potrivit pentru bebeluș
Cele mai frumoase orașe din Franța
Semnale radio, dinspre o galaxie îndepărtată
Când este indicat să recurgem la un cadou personalizat
Cum înlături Karma negativă din viața ta

În copilărie, vacanțele de vară păreau fără sfârșit și așteptarea între două Crăciunuri părea să dureze nu un an, ci mai mulți. Pe măsură ce îmbătrânim, avem, dimpotrivă, impresia că săptămânile, lunile și anotimpurile trec în viteză. De ce se întâmplă asta? Percepția timpului se schimbă pe parcursul vieții, iar la vârsta adultă, timpul pare să curgă din ce în ce mai repede. Așa se face că dacă ne simțim permanent presați și depășiți este și din cauza acestei percepții deformate.

Mai multe teorii încearcă să explice această senzație de accelerare a timpului odată cu vârsta. Una dintre aceste teorii spune că este vorba despre o degradare progresivă a ceasului nostru biologic, din cauza încetinirii naturale a metabolismului nostru pe măsura trecerii anilor: când îmbătrânim, respirația și bătăile inimii se domolesc. În cazul copiilor, dimpotrivă, inima lor bate mai repede, iar plămânii sunt activați în mai mare măsură. Această intensitate mai mare a activității lor biologice este cea care le dă iluzia unui timp dilatat.

Posibile explicații

O altă teorie sugerează că această senzație are legătură cu cantitatea de noi percepții la care suntem expuși pe parcursul vieții. În fața unor stimuli inediți, creierului îi trebuie mai mult timp să trateze informația, ceea ce dă senzația că timpul se dilată: de aceea cei care au supraviețuit unui accident vorbesc adesea că au impresia unui film care se derulează cu încetinitorul în secundele care preced evenimentul.

Cu cât suntem mai obișnuiți cu repetiția unor evenimente, cu atât timpul pare să treacă mai repede. Iar acest sentiment de obișnuință are tendința de a se accentua odată cu vârsta, pentru că după 20 de ani, corpul nostru produce din ce în ce mai puțină dopamină – un neurotransmițător care se activează la fiecare experiență nouă și care ne ajută să măsurăm timpul care trece.

Ipoteza matematică

Dacă o aceeași perioadă de timp ne pare mai lungă sau mai scurtă, în funcție de vârstă, poate că ar trebui să măsurăm timpul cu ajutorul unei scări logaritmice. De obicei, acest tip de scară ne permite să măsurăm intensitatea sunetului sau a cutremurelor de pământ, fenomene pentru care o scară liniară nu este suficientă ca să le traducă, din cauza variabilității prea mari a datelor culese.  Pe scara logaritmică Richter (care servește la măsurarea intensității cutremurelor de pământ) a trece de la o magnitudine 10 la o magnitudine 11 nu corespunde unei creșteri cu 10 la sută, cum ar fi cazul unei scăzi liniare, ci unei multiplicări cu 10 în raport cu valoare precedentă.

Dar de ce să măsurăm percepția noastră cu ajutorul unei scări logaritmice? Pentru că raportul nostru cu timpul depinde de vârsta pe care o avem: pentru un micuț de 2 ani, un an reprezintă jumătatea vieții sale, ceea ce explică de ce unui copil i se pare atât de mare distanța dintre două aniversări.  Pentru un puști de 10 ani, un an nu reprezintă decât 10 la sută din viața sa, iar pentru un tânăr de 20 de ani, un an nu reprezintă decât 5 la sută din viața sa. De aceea timpul pare să se accelereze odată cu vârsta.

 

COMMENTS

DISQUS: 0